Reducerea cheltuielilor bugetare în cinci puncte

Alexandru Tamba

În aceste zile mass-media a luat foc cu privire la necesitatea stringentă de reducere a cheltuielilor bugetare, în contextul unui deficit bugetar al trimestrului I peste așteptări. Se discută despre tot felul de soluții, unele mai imposibile ca altele, ba din cauză de constituționalitate, ba din cauză de alegeri în anul 2024, cert fiind un singur lucru: nimeni nu vrea să fie el acela care ia taurul de coarne, asta din riscul de a nu fi împuns! De către cine? Știți dumneavoastă, cititorii, de către cine! Și uite așa, discutăm, dar nu se întâmplă nimic! În acest context, mi-aș permite și eu câteva propuneri care să reducă cheltuielile la buget, și anume:
1. – descentralizarea reală a activităților bugetare, la nivel central rămânând doar activități de coordonare, de strategii de interes național etc. Asta în condițiile în care astăzi aproximativ 65% din numărul de bugetari activează la nivel central. Descentralizarea se poate face chiar înainte de o reorganizare administrativă, reorganizare care a devenit foarte necesară.
2. – reorganizarea administrativă începînd cu comasarea comunelor. Se poate face destul de repede, urmând ca în viitor să se gândească reorganizarea orașelor, municipiilor, județelor.
3. – pensionarea, se presupune, se face pentru că o persoană a ajuns la o vârstă la care nu mai poate să-și realizeze sarcinile de serviciu în mod corespunzător sau la o anumită uzură din cauza condițiilor în care și-a desfășurat activitatea și ca atare are dreptul la o odihnă binemeritată. Dacă suntem de acord cu acestea, atunci statul, în primul rând, ar trebui să respecte acest lucru și să-i lase pe pensionari să se odihnească, să respecte legea, așa cum trebuie respectată, conform legii, regula celor două zile libere pe săptămână, altfel ești sancționat. Dacă nu ai nevoie de odihnă, mediul privat te așteaptă, are nevoie de experiența ta!
4. – indemnizațiile de serviciu, așa-zisele pensii speciale, să se calculeze cu un procent la salariul net, nu brut, că nu mai este necesar să plătești contribuții sociale, iar impozitul pe pensii se plătește și în prezent la pensii mai mari de 2.000 lei. De asemenea, regula acestora de indexare să fie la fel ca la pensiile normale din sistemul public.
5. – primul bugetar și cu cele mai mari reponsabilități este președintele. De aici rezultă că cele mai mari venituri, nu salariu, trebuie să le aibă președintele, punct. Dacă pentru a realiza acest lucru este necesar să se schimbe legea salarizării, atunci să se schimbe, există majoritate confortabilă în parlament, care este problema? Am rezolva și problema spinoasă a impozitării progresive, impozitare care aplicată doar unora riscă să fie neconstituțională. Iar ca să fie aplicată tuturor este destul de complicat, deoarece este nevoie de globalizarea tuturor veniturilor, procedura de declarare a acetor venituri globale fiind destul de greoaie, nu imposibilă, dar pentru moment nu cred că este cazul.
Sigur, ar mai fi și alte propuneri, dar pentru moment trebuie rezolvată problema deficitului bugetar, altfel vom avea mari dificultăți pe viitor.